ufficio

Vezi și : ufficiò

italiană

(italiano)

Variante

• (rar) uffizio, officio, offizio
• (înv.) ufizio, uficio, oficio, ofizio

Etimologie

Împrumutat din latină officium < opus + -ficium.

Pronunție

• AFI: /uf'fitʃo/

Substantiv

ufficio m., uffici pl.

1. datorie, obligație
2. recomandare
3. oficiu
4. (p. ext.) serviciu, funcție, post
5. (rel.) ceremonie, oficiu, serviciu

Sinonime

• 1: dovere, obbligo
• 2: raccomandazione, sollecitazione
• 4: lavoro

Cuvinte apropiate

• ufficiale
• ufficiare
• ufficioso
• uffizio

Expresii

• provvedimento preso di ufficio

Etimologie

Din ufficiare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru ufficiare.

   • română: (eu) oficiez

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario