ultimatum
Etimologie
Din franceză ultimatum.
Pronunție
- AFI: /ul.ti'ma.tum/
Substantiv
| Declinarea substantivului ultimatum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ultimatum | ultimatumuri |
| Articulat | ultimatumul | ultimatumurile |
| Genitiv-Dativ | ultimatumului | ultimatumurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere.
- decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigență imperativă.
Traduceri
Traduceri