Etimologie

Din germană Ultramarin.

Pronunție

  • AFI: /ul.tra.ma'rin/


Substantiv


Declinarea substantivului
ultramarin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ultramarin '
Articulat ultramarinul '
Genitiv-Dativ ultramarinului '
Vocativ ' '
  1. substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.).


Traduceri