umblăreț

română

Etimologie

Din a umbla + sufixul -ăreț.

Pronunție

• AFI: /um.blə'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului umblăreț
	Singular	Plural
Masculin	umblăreț	umblăreți
Feminin	umblăreață	umblărețe
Neutru	umblăreț	umblărețe

1. (fam., depr. sau ir.; despre oameni) căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online