umplutură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /um.plu'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului umplutură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | umplutură | umpluturi |
Articulat | umplutura | umpluturile |
Genitiv-Dativ | umpluturii | umpluturilor |
Vocativ | umplutură | umpluturilor |
- ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc.
- (spec.) preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
- (spec.) material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
- (spec.) cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
- (fig.) element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online