uneltitoare

română

Etimologie

Din uneltitor.

Pronunție

• AFI: /u.nel.ti'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului uneltitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uneltitoare	uneltitoare
Articulat	uneltitoarea	uneltitoarele
Genitiv-Dativ	uneltitoarei	uneltitoarelor
Vocativ	uneltitoareo	uneltitoarelor

1. persoană care uneltește; conspiratoare, complotistă; intrigantă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online