ungur
română
Etimologie
Din slavă ągrinu, plural ągure.
Pronunție
- AFI: /'un.gur/
Substantiv
| Declinarea substantivului ungur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ungur | unguri |
| Articulat | ungurul | ungurii |
| Genitiv-Dativ | ungurului | ungurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria; maghiar.
Traduceri
Traduceri