unicat

română

Etimologie

Din germană Unikat.

Pronunție

• AFI: /u.ni'kat/

Substantiv

Declinarea substantivului unicat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	unicat	unicate
Articulat	unicatul	unicatele
Genitiv-Dativ	unicatului	unicatelor
Vocativ	'	'

1. obiect sau document într-un singur exemplar.

Traduceri

Traduceri