română

Etimologie

Din germană Unikat.

Pronunție

  • AFI: /u.ni'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
unicat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ unicat unicate
Articulat unicatul unicatele
Genitiv-Dativ unicatului unicatelor
Vocativ ' '
  1. obiect sau document într-un singur exemplar.


Traduceri