unicat
română
Etimologie
Din germană Unikat.
Pronunție
- AFI: /u.ni'kat/
Substantiv
Declinarea substantivului unicat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | unicat | unicate |
Articulat | unicatul | unicatele |
Genitiv-Dativ | unicatului | unicatelor |
Vocativ | ' | ' |
- obiect sau document într-un singur exemplar.
Traduceri
Traduceri