unisonanță

română

Etimologie

Din franceză unissonance.

Pronunție

  • AFI: /u.ni.so'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
unisonanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ unisonanță unisonanțe
Articulat unisonanța unisonanțele
Genitiv-Dativ unisonanței unisonanțelor
Vocativ ' '
  1. armonie care rezultă din emiterea simultană a acelorași sunete de mai multe voci sau instrumente.


Traduceri