universal

română

Din franceză universel < latină universalis.

Declinarea adjectivului universal
	Singular	Plural
Masculin	universal	universali
Feminin	universală	universale
Neutru	universal	universale

care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc.
(adverbial)
Universal valabil
(substantivat, n.)
Există o unitate dialectică între universal și particular
mondial.
care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru.
care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă.
(despre unelte, instrumente, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații.

Declinarea substantivului universal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	universal	universale
Articulat	universalul	universalele
Genitiv-Dativ	universalului	universalelor
Vocativ	universalule	universalelor