urâțire

română

Etimologie

Din urâți.

Pronunție

• AFI: /u.rɨ'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urâțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urâțire	urâțiri
Articulat	urâțirea	urâțirile
Genitiv-Dativ	urâțirii	urâțirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a urâți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri