urdina

română

Etimologie

Din latină ordinare.

Pronunție

• AFI: /ur.di'na/

Verb

Conjugarea verbului urdina
Infinitiv	a urdina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	urdinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să urdineze
Participiu	urdinat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (înv. și reg.) a merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori.
2. (v.intranz.) a avea diaree.

Cuvinte derivate

• urdinare
• urdiniș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• diurna
• aurind
• indura
• rândui

Referințe

• DEX '98 via DEX online