urmăritoare
română
Etimologie
Din urmăritor.
Pronunție
- AFI: /ur.mə.ri'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului urmăritoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urmăritoare | urmăritoare |
| Articulat | urmăritoarea | urmăritoarele |
| Genitiv-Dativ | urmăritoarei | urmăritoarelor |
| Vocativ | urmăritoareo | urmăritoarelor |
- persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online