urmăritoare

română

Etimologie

Din urmăritor.

Pronunție

• AFI: /ur.mə.ri'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urmăritoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmăritoare	urmăritoare
Articulat	urmăritoarea	urmăritoarele
Genitiv-Dativ	urmăritoarei	urmăritoarelor
Vocativ	urmăritoareo	urmăritoarelor

1. persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online