ursi
Vezi și : urși |
Etimologie
Din neogreacă ορισο (oríso) (viitorul lui οριζο (orízo)).
Pronunție
- AFI: /urˈsi/
Verb
Conjugarea verbului ursi | |
Infinitiv | a ursi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ursesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ursească |
Participiu | ursit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (în credințele și basmele populare) a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina.
- (v.tranz.) a face cuiva farmece, vrăji.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online