vântușor

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului vântușor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vântușor	vântușoare
Articulat	vântușorul	vântușoarele
Genitiv-Dativ	vântușorului	vântușoarelor
Vocativ	vântușorule	vântușoarelor

1. (rar) vântuleț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online