română

Etimologie

Din a vântura + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturătoare vânturători
Articulat vânturătoarea vânturătorile
Genitiv-Dativ vânturătorii vânturătorilor
Vocativ vânturătoare vânturătorilor
  1. mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site.
  2. mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor.


Traduceri

Referințe