vârtejui

română

Etimologie

Din vârtej + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /vɨr.te.ʒu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) vârtejui
Infinitiv	a (se) vârtejui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) vârtejuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) vârtejuiască
Participiu	vârtejuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (rar) a se învârteji.

Cuvinte derivate

• vârtejuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online