vergență

română

Etimologie

Din franceză vergence.

Pronunție

• AFI: /ver'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vergență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vergență	vergențe
Articulat	vergența	vergențele
Genitiv-Dativ	vergenței	vergențelor
Vocativ	vergență	vergențelor

1. (fiz.) mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online