vesel
română
Etimologie
Din slavă (veche) veselŭ.
Pronunție
- AFI: /'ve.sel/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului vesel | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | vesel | veseli |
| Feminin | veselă | vesele |
| Neutru | vesel | vesele |
- (despre ființe) cu voie bună, bine dispus; voios.
- (despre manifestările oamenilor) care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie.
- care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut.
- care se face cu voioșie, cu veselie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online