vetustețe

română

Etimologie

Din vetust + sufixul -ețe (după franceză vétusté).

Pronunție

• AFI: /ve.tus'te.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului vetustețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vetustețe	invariabil
Articulat	vetustețea	invariabil
Genitiv-Dativ	vetusteții	invariabil
Vocativ	vetustețe	invariabil

1. (livr.) vetustate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online