vexațiune

română

Etimologie

Din latină vexatio ~onis.

Pronunție

• AFI: /vek.sa.ʦi'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului vexațiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vexațiune	vexațiuni
Articulat	vexațiunea	vexațiunile
Genitiv-Dativ	vexațiunii	vexațiunilor
Vocativ	'	'

1. manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie.

Traduceri

Traduceri