vicleșug

română

Etimologie

Din maghiară hitlenség.

Pronunție

• AFI: /vi.kle'ʃug/

Substantiv

Declinarea substantivului vicleșug
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vicleșug	vicleșuguri
Articulat	vicleșugul	vicleșugurile
Genitiv-Dativ	vicleșugului	vicleșugurilor
Vocativ	'	'

1. faptă care denotă viclenie; truc.

Traduceri

Traduceri