vilucchio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină *volucŭlum < volvĕre.

Pronunție

• AFI: /vi'lukkjo/

Substantiv

vilucchio m., vilucchi pl.

1. volbură, rochița-rândunicii, rochița-rândunelei

Cuvinte derivate

• vilucchiello
• vilucchione

Vezi și

• convolvolo

Referințe

• Treccani.it