vingalac
română
Etimologie
Din germană Winkelhaken.
Pronunție
- AFI: /vin.ga'lak/
Substantiv
| Declinarea substantivului vingalac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vingalac | vingalace |
| Articulat | vingalacul | vingalacele |
| Genitiv-Dativ | vingalacului | vingalacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă metalică în care zețarul așază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar.
Traduceri
Traduceri