vingalac

română

Etimologie

Din germană Winkelhaken.

Pronunție

• AFI: /vin.ga'lak/

Substantiv

Declinarea substantivului vingalac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vingalac	vingalace
Articulat	vingalacul	vingalacele
Genitiv-Dativ	vingalacului	vingalacelor
Vocativ	'	'

1. piesă metalică în care zețarul așază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar.

Traduceri

Traduceri