vintir

română

Etimologie

Din rusă ventelj.

Pronunție

• AFI: /vin'tir/

Substantiv

Declinarea substantivului vintir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vintir	vintire
Articulat	vintirul	vintirele
Genitiv-Dativ	vintirului	vintirelor
Vocativ	'	'

1. unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia.

Traduceri

Traduceri