Variante de scriere Vezi și : Viola, víóla, violă

Etimologie

Din latină violare.

Pronunție

  • AFI: /vi.oˈla/


Verb


Conjugarea verbului
viola
Infinitiv a viola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
violez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să violeze
Participiu violat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
  2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.
    A violat încuietoarea ușii.
  3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
  4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.
    A violat o femeie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din violă.

Pronunție

  • AFI: /viˈo.la/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru violă.

Referințe

(català)

Etimologie

Din latină viola („violă, pansea”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /viˈɔ.la/
  • (central) AFI: /biˈɔ.lə/
  • (oriental) AFI: /viˈɔ.lə/


Substantiv

Etimologie

Origine incertă, probabil din occitană viula < viular („a cânta la violă”).

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (muz.) violă
  2. (s.m. și f.; muz.) instrumentist care cântă la viola

Sinonime

Etimologie

Origine incertă..

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (joc) capra

Etimologie

Din violar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violar.

Referințe

(čeština)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

viola f.

  1. violă





(English)

Etimologie

Din italiană viola < provensală veche viola.

Pronunție

  • AFI: /vɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
  • AFI: /vʌɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
  • AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)


Substantiv

viola, pl. violas

  1. (muz.) violă

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină medie viola.

Pronunție

  • AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
  • AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
  • AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
  • AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
  • AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)


Substantiv

viola, pl. violas

  1. (bot.) violă, pansea

Referințe

(italiano)

Etimologie

Din latină viola.

Pronunție

  • AFI: /ˈvjɔla/


Substantiv

viola f., viole pl.

  1. (bot.) violă, pansea
  2. culoare violetă
    culoarea violetă:   

Sinonime

Cuvinte derivate

Adjectiv


Declinarea adjectivului
viola
Singular Plural
Masculin viola viola
Feminin viola viola
  1. violet, vioriu

Sinonime

Etimologie

Din provensală veche viola (astăzi în occitană viula) < latină medie *vitula.

Substantiv

viola f., viole pl.

  1. (muz.) violă

Cuvinte compuse

Etimologie

Din violare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violare.





(Latina)

Etimologie

Diminutiv al lui *ium.

Pronunție

Substantiv


Declinarea substantivului
viola
f. Singular Plural
Nominativ viola violae
Genitiv violae violārum
Dativ violae violīs
Acuzativ violam violās
Ablativ violā violīs
Vocativ viola violae
  1. (bot.) violă, pansea