română

Etimologie

Din franceză viseur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vizor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vizor vizoare
Articulat vizorul vizoarele
Genitiv-Dativ vizorului vizoarelor
Vocativ ' '
  1. piesă (la unele aparate optice) care permite orientarea cu precizie spre obiectul care trebuie observat.
  2. dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizetă; vizieră.


Traduceri