voile
 Vezi și : voilé
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Din voie.
Pronunție
- AFI: /ˈvo.i.le/
Substantiv
- forma de plural articulat pentru voie.
(français)
Etimologie
Din franceză veche voile, veile, veille < din latină populară *vēla, din latină vēlum („velă, pânză”).
Înrudit cu catalană vel, vela, italiană velo, voile, vela, occitană vel, vela, portugheză véu, vela, română voal, văl, velă și spaniolă velo, vela.
Pronunție
Substantiv
voile f., voiles pl.
- (mar.) velă
- Hissons la grande voile, matelots !
- (p.meton.) barcă
- (nenumărabil; sport) vele
- La voile, il n'y a rien de mieux pour se détendre ! J'en ai fait toute la fin de semaine.
Sinonime
- 2: (mar.) bateau
Cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni
Etimologie
Din franceză veche voil, veil < latină vēlum („velă, pânză”).
Pronunție
- AFI: /vwal/
Substantiv
voile m., voiles pl.
- (text.) voal, văl
- (bis.) voal
- (anat.) văl
- (fot.) voal
- Il y a un voile sur cette photographie.
- (fig.) voal
Cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni
Etimologie
Din voiler.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru voiler.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voiler.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru voiler.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru voiler.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru voiler.