voinicuț

română

Etimologie

Din voinic + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /voj.niˈkuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului voinicuț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voinicuț	voinicuți
Articulat	voinicuțul	voinicuții
Genitiv-Dativ	voinicuțului	voinicuților
Vocativ	voinicuțule	voinicuților

1. diminutiv al lui voinic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuviințo

Referințe

• DEX '98 via DEX online