voluptate

română

Etimologie

Din franceză volupté.

Pronunție

• AFI: /vo.lup'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului voluptate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voluptate	voluptăți
Articulat	voluptatea	voluptățile
Genitiv-Dativ	voluptății	voluptăților
Vocativ	'	'

1. plăcere mare a simțurilor.
2. plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare.

Traduceri

Traduceri