Etimologie

Din vornic + sufixul -easă.

Pronunție

  • AFI: /vor.niˈʧe̯a.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vorniceasă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorniceasă vornicese
Articulat vorniceasa vornicesele
Genitiv-Dativ vornicesei vorniceselor
Vocativ vorniceasă vorniceselor
  1. (înv.) soția vornicului; vorniciță.
  2. prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță.


Traduceri

Referințe