română

Etimologie

Din vrabie + sufixul -ioară.

Pronunție

  • AFI: /vrə.bi'o̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrăbioară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrăbioară vrăbioare
Articulat vrăbioara vrăbioarele
Genitiv-Dativ vrăbioarei vrăbioarelor
Vocativ vrăbioară vrăbioarelor
  1. vrăbiuță.
  2. bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne.


Traduceri

Referințe