vrăjire

română

Etimologie

Din vrăji.

Pronunție

• AFI: /vrə'ʒi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăjire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăjire	vrăjiri
Articulat	vrăjirea	vrăjirile
Genitiv-Dativ	vrăjirii	vrăjirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vrăji și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri