vrăjitură

română

Etimologie

Din a vrăji + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /vrə.ʒi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăjitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăjitură	vrăjituri
Articulat	vrăjitura	vrăjiturile
Genitiv-Dativ	vrăjiturii	vrăjiturilor
Vocativ	vrăjitură	vrăjiturilor

1. (pop.) vrăjitorie, vrajă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online