vreasc

română

Etimologie

Din slavă *chvrastŭ.

Pronunție

• AFI: /vre̯ask/

Substantiv

Declinarea substantivului vreasc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vreasc	vreascuri
Articulat	vreascul	vreascurile
Genitiv-Dativ	vreascului	vreascurilor
Vocativ	'	'

1. creangă subțire și uscată, căzută din copac; uscătură; dărâmătură.

Traduceri

Traduceri