vrednic

română

Etimologie

Din slavă vrĕdinŭ.

Pronunție

• AFI: /'vred.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vrednic
	Singular	Plural
Masculin	vrednic	vrednici
Feminin	vrednică	vrednice
Neutru	vrednic	vrednice

1. care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.
2. care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală.
3. care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor.

Traduceri

Traduceri