vremuță

română

Etimologie

Din vreme + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /vre'mu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vremuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vremuță	vremuțe
Articulat	vremuța	vremuțele
Genitiv-Dativ	vremuței	vremuțelor
Vocativ	vremuță	vremuțelor

1. (pop.) diminutiv al lui vreme.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online