vrută

română

Etimologie

Din a vrea.

Pronunție

• AFI: /'vru.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului vrută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrută	vrute
Articulat	vruta	vrutele
Genitiv-Dativ	vrutei	vrutelor
Vocativ	vrută	vrutelor

1. voință, vrere.

Expresii

• Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online