vuiet
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului vuiet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vuiet | vuiete |
| Articulat | vuietul | vuietele |
| Genitiv-Dativ | vuietului | vuietelor |
| Vocativ | vuietule | vuietelor |
- zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet.
- (spec.) zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit.
- (spec.) zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit.
- (spec.) zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit.
- (spec.) sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote.
- zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare.
- (înv.) zvon, știre; veste.
- (rar) ecou.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online