weapon
(English)
Etimologie
Din engleză medie wepen, care provine din engleză veche wǣpen < proto-germanică *wēpnan („armă”).
Înrudit cu scoțiană joasă wapyn, wappen, friziană (de vest) wapen, neerlandeză wapen, germană de jos wapen, germană Waffe, Wappen, suedeză vapen și islandeză vopn.
Pronunție
- AFI: /ˈwɛpən/
Substantiv
weapon, pl. weapons
- (mil.) armă
- Weapons cause many evils.
- (p.ext.) instrument, unealtă
- Money is the main weapon of modern oligarchs.
- (fam., glumeț) unealtă
- Choose your weapon.
Sinonime
- 2: instrument
- 3: tool
Cuvinte derivate
- bioweapon
- cyberweapon
- nonweapon
- superweapon
- superweaponry
- weaponed
- weaponeer
- weaponisation
- weaponise
Cuvinte compuse
cuvinte compuse