(English)

Etimologie

Din engleză medie wepen, care provine din engleză veche wǣpen < proto-germanică *wēpnan („armă”).

Înrudit cu scoțiană joasă wapyn, wappen, friziană (de vest) wapen, neerlandeză wapen, germană de jos wapen, germană Waffe, Wappen, suedeză vapen și islandeză vopn.

Pronunție

  • AFI: /ˈwɛpən/


Substantiv

weapon, pl. weapons

  1. (mil.) armă
    Weapons cause many evils.
  2. (p.ext.) instrument, unealtă
    Money is the main weapon of modern oligarchs.
  3. (fam., glumeț) unealtă
    Choose your weapon.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe