zăcășeală

română

Etimologie

Din zăcaș + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /zə.kə'ʃe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăcășeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăcășeală zăcășeli
Articulat zăcășeala zăcășelile
Genitiv-Dativ zăcășelii zăcășelilor
Vocativ zăcășeală zăcășelilor
  1. (reg.) răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie.
  2. lâncezeală, boală; inerție, nepăsare.


Traduceri

Referințe