Etimologie

Din a (se) zbengui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /zben.gu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
zbenguitor
Singular Plural
Masculin zbenguitor zbenguitori
Feminin zbenguitoare zbenguitoare
Neutru zbenguitor zbenguitoare
  1. care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat.


Traduceri

Referințe