zburătui

română

Etimologie

Din a zbura.

Pronunție

• AFI: /zbu.rə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului zburătui
Infinitiv	a zburătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zburătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zburătuiască
Participiu	zburătuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a zburătăci.
2. (v.tranz.) a reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească.

Cuvinte derivate

• zburătuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online