română

Variante

Etimologie

Din zburătură.

Pronunție

  • AFI: /zbu.rə.tu'ri/


Verb


Conjugarea verbului
zburături
Infinitiv a zburături
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zburăturesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zburăturească
Participiu zburăturit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a străbate aerul; a zbura.
  2. (v.tranz. și intranz.) (pop.) a zburătăci.


Traduceri

Referințe