zincui

română

Etimologie

Din zinc + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /zin.kuˈi/

Verb

Conjugarea verbului zincui
Infinitiv	a zincui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zincuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zincuiască
Participiu	zincuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca.

Cuvinte derivate

• zincuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online