zvârlitură

română

Etimologie

Din a zvârli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /zvɨr.li'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zvârlitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zvârlitură	zvârlituri
Articulat	zvârlitura	zvârliturile
Genitiv-Dativ	zvârliturii	zvârliturilor
Vocativ	zvârlitură	zvârliturilor

1. faptul de a zvârli; zvârlet.

Expresii

• (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online