Coranul

română

Etimologie

Din franceză Coran sau italiană Corano. Confer germană Koran. Provine din arabă القُرْآن, compus din قراءة (qirā’a, "citire, recitare"), din قرأ (qará’a, "a declama, a recita").

Pronunție


Nume propriu


Declinarea substantivului
Coran
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Coran invariabil
Articulat Coranul invariabil
Genitiv-Dativ Coranului invariabil
Vocativ ' '
  1. carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe