altera
română
Etimologie
Din franceză altérer < latină alterare.
Pronunție
- AFI: /al.teˈra/
Verb
| Conjugarea verbului altera | |
| Infinitiv | a altera |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
alterez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să altereze |
| Participiu | alterat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica.
- Căldura alterează alimentele.
- (v.tranz.) a denatura, a falsifica, a transforma.
- (v.refl.) (fon.; despre sunete) a se schimba, a se transforma.
- (v.tranz.) (muz.) a ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online