cărbune
română
Etimologie
Din latină carbōnem sau carbo, carbonis
Confer italiană carbone, provensală carbó, franceză charbon, spaniolă carbón și portugheză carvão.
Pronunție
- AFI: /kər'bu.ne/
Substantiv
Declinarea substantivului cărbune | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cărbune | cărbuni |
Articulat | cărbunele | cărbunii |
Genitiv-Dativ | cărbunelui | cărbunilor |
Vocativ | cărbune | cărbunilor |
- (geol.) rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.
- Cărbunele este o rocă sedimentară.
- (spec.) material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal.
- Cărbunele este folosit drept combustibil.
- (spec.) creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc.
- (med.) antrax.
- (fitop.) (la plante) tăciune.
- Plantă atacată de cărbune.
- (bot.; reg.; la pl.) (Phyteuma spiciforma și Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee; spinuță.
Sinonime
- 1: (geol.) (fig.) aur negru
- 2: (spec.) mangal
- 4: (med.) antrax
- 5: (fitop.) tăciune
- 6: (bot.) (reg.) baraboi, bănică, bănișor, spinuță
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- cărbune activ
- cărbune alb
- cărbune animal
- cărbune brun
- cărbune enfizematos
- cărbune medicinal
- cărbune mineral
- cărbune vegetal
Expresii
- A se face cărbune = (despre alimente) a se arde
- A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător
Vezi și
Traduceri
rocă sedimentară
|
|
creion negru și foarte moale, folosit în pictură
|
|
plantă; floare (Phyteuma orbiculare)
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online