caic
română
Etimologie
Din turcă kayik.
Pronunție
- AFI: /kaˈik/
Substantiv
| Declinarea substantivului caic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caic | caice |
| Articulat | caicul | caicele |
| Genitiv-Dativ | caicului | caicelor |
| Vocativ | caicule | caicelor |
- ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului.
- luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online